Într-o zi care ar fi trebuit să fie plină de bucurie, un băiețel se confruntă cu o aniversare solitară, lipsită de căldura și iubirea celor dragi. Cu un tort simplu și fără urări, el se pregătește să stingă lumânările singur. Însă, soarta îi rezervă o surpriză neașteptată, care îi va schimba ziua și perspectiva asupra singurătății.

O aniversare tăcută

Era ziua lui de naștere. Dar casa era tăcută. Prea tăcută. Pe masă era un mic tort cumpărat din supermarket, două lumânări și o farfurie pregătită în grabă. Nimeni nu cânta „La mulți ani”. Nimeni nu râdea. Doar băiețelul stătea pe scaun, privind lumânările care tremurau ușor.

Singurătatea

Mama lui plecase la muncă dimineața devreme. Tatăl… nu mai era în viața lui. Iar rudele „promiseseră” că vin… dar nu veniseră. Așa că el a făcut ce a putut. Și-a pus singur tortul în față. Și a șoptit: — „La mulți ani mie…” A tras aer în piept. Și s-a pregătit să stingă lumânările singur.

Bătăia la ușă

Fix atunci… TOC. TOC. TOC. S-a oprit. A ridicat capul speriat. Nu aștepta pe nimeni. A coborât încet de pe scaun și s-a dus spre ușă. Mâna lui mică a tremurat pe clanță. A deschis.