Într-o dimineață obișnuită, un mesaj de la o verișoară a schimbat totul pentru mine. Casa în care am crescut, plină de amintiri și momente prețioase, era scoasă la licitație. La 1.500 de kilometri distanță, în Verona, am realizat că visul meu de a avea un cămin se izbea de o realitate dură. Această poveste nu este doar despre o casă, ci despre legăturile care ne definesc și despre lupta de a păstra amintirile vii.

Descoperirea unei pierderi

Casa bunicilor, situată în satul Cornești, era mai mult decât o clădire; era locul unde am învățat să merg, unde am petrecut momente de neuitat alături de familia mea. Când am aflat că aceasta urma să fie vândută, am simțit cum totul se prăbușește în jurul meu. Mama mi-a explicat că unchiul Costel a pus casa garanție pentru un împrumut, iar acum banca urma să o ia. Răspunsul ei a fost simplu și dureros: „Las-o să se ducă, Florine. N-avem noi bani de licitații.”

Hotărârea de a lupta

În acea noapte, nu am putut închide un ochi. Am realizat că trebuie să fac ceva. Am vândut mașina, am împrumutat bani de la un prieten și am adunat tot ce aveam. Cu 36.000 de euro în buzunar, am luat primul avion spre România, hotărât să lupt pentru casa care însemna totul pentru mine.