Adevărul Ieșit la Iveală

Rodica a sărit imediat: „Nu e treaba nimănui! Poate fata avea o problemă, poate…” „Mamă”, a izbucnit Dragoș, „taci.” Prea târziu. Toți au auzit-o. Toți au văzut cum încerca să acopere ceea ce nu ar fi trebuit să știe. M-am întors spre ea. „Rodica, dumneavoastră știați că vine?”

„Eu? Cum să știu? Doamne ferește!” Am deschis galeria telefonului și am afișat o captură de ecran dintr-o conversație găsită pe laptopul lui Dragoș. Rodica: „Să nu intre pe poartă cu tine și cu Irina deodată. Lumea vorbește.” Dragoș: „O las în anexă până se liniștește seara.” Rodica: „Irina să descarce bagajele și să intre la bucătărie. După aia vedem.”

Am mărit captura și am ținut telefonul spre rude. Rodica a devenit lividă. „Asta e scoasă din context.” „Care context? Ăla în care eu intru la bucătărie și Lavinia intră în anexă?” Verișoara lui Dragoș, Alina, a șoptit: Atunci am înțeles că nu toți știau. Unii veniseră doar pentru masă, pentru cozonac, pentru bârfe. Dar nucleul familiei știa destul cât să tacă profitabil.

Consecințele Adevărului

Dragoș a strâns din dinți. „Ai umblat în laptopul meu.” „Laptopul cumpărat din contul comun. Pe care ai lăsat WhatsApp Web deschis. Da, am citit destul.” Lavinia și-a revenit puțin. „Nu aveai dreptul.” Am întors privirea spre ea. „Tu aveai dreptul să stai în portbagajul meu, între cadourile cumpărate cu banii mei?”

A roșit, dar nu de rușine. De furie. „Dragoș mi-a spus că voi doi sunteți terminați.” „Terminați?” „Că stă cu tine doar pentru rate, că ești rece, că îi controlezi banii, că familia lui te suportă din milă.” Rudele au început să se foiască. Am dat din cap. „Perfect. Atunci să vorbim despre bani.”

Am deschis dosarul criptat de pe telefon și am conectat telefonul la boxa portabilă pe care o adusesem pentru „colinde”. În loc de colinde, în curte a început să se audă vocea lui Dragoș dintr-un mesaj vocal. „Iri nu verifică toate transferurile. Îți trimit din contul pentru ai mei. Dacă întreabă, spun că e pentru acoperiș.”