O zi de naștere plină de amintiri

Astăzi împlinea optsprezece ani. Devenea adult. Dar părinții ei nu mai erau acolo. Și exact asta îi rupea sufletul. Telefonul vibra continuu pe pat cu mesaje de felicitare, dar pentru Amalia, fiecare mesaj era o amintire a singurătății sale.

S-a ridicat încet și a mers în bucătărie. Apartamentul era tăcut. Prea tăcut. De ani întregi nu mai exista mirosul de cafea făcută de tatăl ei dimineața și nici vocea mamei care cânta încet în timp ce pregătea micul dejun. Tot ce rămăsese erau pereții goi și amintirile.

Amintiri dureroase

Pe frigider încă mai era lipit un bilețel vechi, scris de mama ei cu marker albastru: „Nu uita că ești mai puternică decât crezi.” Amalia atinse hârtia cu vârful degetelor și simți cum i se umplu ochii de lacrimi. Accidentul se întâmplase într-o noapte de iarnă, când o mașină scăpată de sub control i-a răpit părinții într-o clipă.

La început, nu înțelesese nimic. Așteptase zile întregi ca ușa să se deschidă și mama ei să intre spunând că totul fusese o greșeală. Dar ușa nu se mai deschisese niciodată. După înmormântare, oamenii veniseră cu îmbrățișări și promisiuni, dar timpul are un fel crud de a-i face pe oameni să-și continue viața.