Pentru că aceasta era concluzia tuturor anilor mei.

Nu am fost perfect.
Am făcut greșeli.
Am spus uneori cuvinte pe care le-am regretat.
Am luat decizii greșite.

Dar am învățat că resentimentele îmbătrânesc sufletul,
în timp ce iubirea îl păstrează tânăr.

Poate tocmai de aceea mă simt atât de bogat astăzi.

Nu pentru că am 92 de ani.
Ci pentru că am ajuns la această vârstă înconjurat de oameni care mă iubesc.

Cea Mai Mare Binecuvântare

Când noaptea s-a lăsat peste casă și invitații au început să plece,
am rămas câteva clipe singur în grădină.

Stelele străluceau deasupra mea.
Aerul era liniștit.

Din casă se mai auzeau încă râsetele celor mici.

Am închis ochii și am mulțumit lui Dumnezeu.

Pentru fiecare an.
Pentru fiecare încercare.
Pentru fiecare om drag.
Pentru fiecare îmbrățișare.

Și mai ales pentru cele două fetițe care au adus din nou primăvara în inima mea.

La 92 de ani, nu mai am multe dorințe.
Nu îmi mai doresc bogății.
Nu îmi mai doresc lucruri mărețe.

Îmi doresc doar ca aceste două suflete minunate să crească sănătoase,
fericite și iubite.

Dacă există o comoară adevărată în această lume,
atunci ea se află în familia care îți ține mâna atunci când anii trec.

Astăzi împlinesc 92 de ani, iar dulcile mele strănepoate împlinesc 5 și 6 ani.
Să îmbătrânesc înconjurat de această iubire este cea mai mare binecuvântare a mea.

Dacă această poveste v-a atins sufletul,
lăsați-ne o urare frumoasă pentru aceste două fetițe minunate și pentru un străbunic recunoscător,
care încă zâmbește vieții după 92 de ani.

Pentru că iubirea adevărată nu are vârstă.
Ea crește odată cu generațiile și continuă să lumineze inimile celor care cred în puterea familiei.

“`