Intervenția neașteptată

Dar microbuzul nu a plecat. În spatele lui, ceva negru și puternic a frânat brusc. Un SUV elegant a blocat drumul. Un bărbat a coborât, îmbrăcat într-un costum impecabil, cu o privire calmă, dar tăioasă. S-a apropiat de Andreea, fără să spună nimic la început, și i-a pus umbrela deasupra capului, ca și cum ploaia nu mai avea dreptul să o atingă.

Apoi a deschis ușa microbuzului și a urcat cu ea. Liniștea care a urmat a fost diferită, greu de respirat. Nea Relu a ridicat privirea și a înțepenit. Fața i s-a albit instantaneu. — Șefu’… a șoptit el. Bărbatul nu a răspuns imediat, iar acest lucru a fost cel mai înfricoșător.

Lecția demnității

— Eu sunt Alexandru Ionescu, a spus în cele din urmă. — Proprietarul acestei companii. În microbuz nu mai respira nimeni. A privit spre Andreea, apoi spre șofer. — Am subvenționat acest transport pentru elevi. — Ca niciun copil să nu fie lăsat în drum. — Niciodată. A făcut o pauză devastatoare. — Tu ai dat jos un copil pentru doi lei. — Și ai făcut-o în ploaie.

Relu a încercat să zâmbească, dar zâmbetul nu i-a mai ieșit. — A fost o neînțelegere… Alexandru a ridicat mâna și el s-a oprit imediat. — Scoate cheile din contact. — Ești concediat. — Și azi vei merge pe jos acasă. — Ca să înțelegi ce înseamnă ploaia pentru un copil fără alegere.

Un murmur a trecut prin microbuz, nu de frică, ci de eliberare. Relu a coborât, cu capul în jos, direct în ploaie. Nimeni nu l-a oprit. Nimeni nu l-a urmat.