Alta plătise aproape șase mii de euro după o tranzacție extrajudiciară.

Am ridicat privirea.

— Cum ai găsit toate astea?

Mama a zâmbit slab.

— Eu conduc un grup de companii de douăzeci de ani.
Crezi că nu verific oamenii?

Adevărul care doare

Dar ceea ce a urmat a fost și mai rău.

Mult mai rău.

Mama a deschis ultima pagină.

— Uită-te aici.

Era o fotografie.

Recentă.

Tudor la o terasă.

Cu o femeie.

Foarte elegantă.

Foarte bogată.

O recunoșteam.

Era fiica unui dezvoltator imobiliar cunoscut.

— Ce înseamnă asta?

— Înseamnă că nu ești singura.

Mi-am pierdut respirația.

— Nu…

— Ba da.

Mama a închis dosarul.

— Tudor caută femei cu bani.
Le studiază.
Le curtează.
Le oferă cadouri.
Apoi încearcă să transforme relația într-un contract financiar.

Lacrimile mi-au umplut ochii.

Nu pentru că îl pierdeam.

Ci pentru că realizam că poate nu îl avusesem niciodată.

Ultima întâlnire

L-am chemat într-o cafenea.

A venit zâmbind.

Încă avea impresia că mă poate convinge.

Încă mă credea fata din garsoniera cu igrasie.

— Iubito…

I-am împins dosarul.

A deschis prima pagină.

Zâmbetul i-a dispărut.

A doua pagină.

A treia.

A patra.

Fața îi devenea tot mai albă.

— De unde ai luat astea?

— Nu contează.

— Irina…

— Nu.
Acum eu vorbesc.

Pentru prima dată în relația noastră, am văzut frică în ochii lui.

Frica unui om care nu mai controlează situația.

— M-ai întrebat de ce nu am postat geanta.

Am împins geanta spre el.

— Poftim.
Ia-o.

A rămas blocat.

— Ce?

— Toate cadourile sunt la recepția clădirii.
Le poți recupera.
Nu vreau nimic.

— Irina…

— Știi ce este ironic?

L-am privit direct în ochi.

— Chiar te-am iubit.

Pentru prima dată, nu a avut răspuns.

Revelația

O lună mai târziu, Tudor a aflat cine sunt cu adevărat.

Nu de la mine.

Ci dintr-un comunicat intern.

Consiliul de administrație anunțase oficial că urma să preiau funcția de vicepreședinte executiv al Grupului Ardent.

Fotografia mea era peste tot.

Numele complet.

Poziția.

Participația în companie.

Totul.

În aceeași zi mi-a trimis douăzeci și trei de mesaje.

Nu am răspuns niciunuia.

Apoi a venit la sediu.

Nu a trecut de recepție.

Iar când a aflat valoarea reală a averii familiei mele, probabil a înțeles cel mai dureros lucru.

Nu pierduse niște genți.

Nu pierduse o relație convenabilă.

Pierduse singura femeie care îl iubise fără să știe cât valorează.

Ce înseamnă iubirea adevărată

Într-o seară, stăteam pe terasa casei mamei.

Apusul colora cerul în nuanțe aurii.

— Îmi pare rău că ai avut dreptate, am spus.

Mama a zâmbit.

— Și mie.

Apoi m-a luat de mână.

— Dar mă bucur că ai aflat acum.
Nu după nuntă.
Nu după copii.
Nu după ani pierduți.

Am privit spre oraș.

Și pentru prima dată nu m-am simțit învinsă.

Pentru că în sfârșit înțelesesem ceva.

Dragostea adevărată nu ține evidența cadourilor.
Nu cere dovezi.
Nu cere postări.
Nu calculează profitul.

Dragostea adevărată nu îți pune preț.

Iar omul potrivit nu se va îndrăgosti nici de garsonieră, nici de conac.

Se va îndrăgosti de sufletul care locuiește înăuntru.

Iar acel suflet nu poate fi cumpărat.