d atâția oameni lucrând împreună în locul pe care Teresa îl distrusese mi-a amintit că o persoană poate culege flori, dar nu neapărat să distrugă ceea ce reprezintă ele.

Am comandat pizza și am mâncat stând pe scaune pliante. Don Ernesto povestea întâmplări din tinerețea lui, Laura își murdărea hainele plantând buruieni, iar Diego instala o cameră suplimentară lângă poartă.

Teresa, însă, a continuat să încerce să controleze narațiunea.

Mi-a sunat rude îndepărtate, vechi prieteni și vecini ca să le spună că am reclamat-o „din cauza unor plante”. Nu a menționat niciodată că a spart casa în zori cu foarfecele, că a vandalizat mașina altcuiva sau că l-a amenințat pe proprietar.

Vărul lui Diego a răspuns:

—Nu ai fost reclamat pentru niște plante. Ai fost reclamat pentru că te-ai comportat ca un infractor.

Acea expresie a ajuns să circule în toată familia.

În sfârșit, a sosit ședința de judecată.

Teresa a apărut îmbrăcată modest. Avocatul ei a susținut că era prima ei condamnare, că avea 61 de ani și că o pedeapsă cu închisoarea i-ar afecta grav sănătatea și stabilitatea.

Procurorul a solicitat o pedeapsă care să includă arestul la domiciliu. El a explicat că acest comportament nu provenea dintr-un incident izolat, ci dintr-o obsesie de a-i pedepsi pe cei care nu i-au respectat dorințele.