Afirmarea limitelor

— Oana este familia mea.

A doua oară vocea lui fu mai fermă.

— Și dacă ea spune că trebuie respectate niște limite, atunci trebuie respectate.

Mătușa Lucia se ridică indignată.

— Extraordinar!

Ina își puse mâinile în șold.

— Nu-mi vine să cred.

Dar Vlad continuă:

— Vă iubesc pe toți.

Dar nu mai puteți lua decizii pentru noi.

Nu mai puteți apărea fără invitație.

Nu mai puteți transforma casa noastră într-un loc unde fiecare face ce vrea.

Margareta îl privea ca pe un străin.

— Ea te-a schimbat.

Vlad clătină capul.

— Ea m-a învățat ceva ce ar fi trebuit să învăț singur.

Respectul.

O nouă înțelegere

Pentru câteva secunde nimeni nu vorbi.

Apoi mătușa Lucia își luă geanta.

— Haideți.

Dacă nu suntem doriți…

— Nu este vorba despre asta, spuse Oana calm.

— Atunci despre ce?

— Despre respect.

Lucia rămase tăcută.

Pentru prima dată.

Și poate pentru prima dată în acea zi înțelese.

Sau poate nu.

Nu mai conta.

În următoarea oră, mașinile începură să plece.

Una câte una.

Curtea se goli.

Muzica se opri.

Vocea Margaretei dispăru în depărtare.

Iar după apus, casa redeveni liniștită.