Prima noapte

L-a spălat cu grijă, l-a încălzit și l-a hrănit cu lingurița. L-a pus lângă ea în pat, iar copilul tremura și îi era frică. Întunericul era total pentru el, dar când Anya i-a luat mâna, el nu i-a mai dat drumul.

Numele lui

„Cum să te numesc…” a șoptit ea. Fără să știe de ce, a spus: „Petrică.” Copilul nu a reacționat, dar a strâns mai tare mâna ei.

Adaptarea la o nouă lume

Primele zile au fost grele. Petrică nu mânca bine, tresărea la orice zgomot și plângea noaptea. Dar Anya nu pleca de lângă el. Îl învăța lumea prin sunet, atingere și voce. „Asta e masa. Asta e lumina. Asta e casa.” Copilul a început să se liniștească.

Prima legătură

După o săptămână, Petrică a început să-i caute vocea. După două săptămâni, îi recunoștea pașii. După o lună, zâmbea când o auzea. Satul nu înțelegea.

Oamenii și judecata

„De ce și-a luat un copil orb? Nu va reuși. Își distruge viața.” Dar Anya nu asculta. Pentru ea, Petrică nu era o povară, ci un copil.