Zâmbetele ascunse în spatele gardurilor

Cel mai dureros nu este oboseala fizică ce îi macină oasele la sfârșitul zilei, ci zidul invizibil al disprețului. Unii săteni, mai tineri sau mai „școliți”, își înăbușă un zâmbet ironic când o văd trecând, ferindu-și hainele călcate la dungă ca nu cumva să se atingă de noroiul de pe jacheta ei. Se tem că un simplu „Bună seara, tușă!” le-ar putea știrbi imaginea de oameni civilizați.

Ei văd doar o femeie simplă, îmbătrânită înainte de vreme de asprimea vieții la țară, lipsită de manichiură și de haine la modă. Ceea ce refuză cu desăvârșire să vadă este miracolul care pornește tocmai din acele mâini murdare de glod. Ei nu văd că roșiile zemoase, cartofii rumeniți din farfurii, laptele cald și legumele proaspete care le hrănesc familiile și le umplu mesele de sărbătoare nu cresc singure în supermarketuri. Ele sunt smulse din pământ cu prețul sănătății acestei femei care a ales să fie scutul alimentar al unei comunități întregi, rămânând ea însăși flămândă de apreciere și de un strop de omenie.

Adevăratul aur se ascunde sub unghii

Într-o seară, când lacrimile de epuizare și tristețe amenințau să-i curgă pe obrajii brăzdați de vreme, nepoțelul ei cel mic, venit de la oraș în vacanță, a alergat spre ea în curte. A luat-o de mână și, privindu-i degetele pline de pământ, a întrebat-o cu nevinovăția specifică vârstei: — „Mamaie, de ce râd copiii la magazin de hainele tale? De ce zic că miroși a tractor și a câmp?”

Bătrâna s-a așezat pe lăsa de lemn de lângă prispă, l-a strâns la piept și i-a răspuns cu o voce blândă, ca un murmur de fântână bătrână: „Puiul mamii, să nu-ți fie niciodată rușine de pământ. Din pământ am ieșit și tot în el ne întoarcem. Oamenii care râd de jacheta mea nu știu că fără mirosul ăsta de câmp, mesele lor ar fi goale, iar farfuriile lor ar rămâne reci. Mâinile astea negre și crăpate cresc pâinea care îi ține în viață. Rușine este să fii curat pe haine, dar să ai sufletul plin de mizerie și trufie. Să porți mereu capul sus, pentru că bunica ta își câștigă existența cu cea mai curată și mai sfântă muncă de sub cer.”