Povestea Anei

Au început să vorbească. Ana i-a povestit despre viața ei, despre ferma mică a familiei, despre tatăl bolnav, despre lipsurile cu care se confruntau, despre faptul că terminase liceul cu rezultate excelente și despre visul ei de a studia medicina. Dar nu avusese bani. Fusese nevoită să rămână acasă și să își ajute părinții.

Eugen a ascultat în tăcere. Cu fiecare minut simțea tot mai clar că întâlnirea aceea nu fusese întâmplătoare. A cumpărat tot laptele și toată brânza pe care Ana le avea. Apoi a rugat-o să îi arate casa familiei.

O decizie care schimbă vieți

Au mers împreună câțiva kilometri. Casa era mică, dar extrem de curată. Mama Anei a izbucnit în plâns când l-a văzut. Nu uitase niciodată medicul care îi salvase copilul. Au stat ore întregi de vorbă. Iar când a plecat, Eugen luase deja o decizie.

În următoarele luni a început să se intereseze discret. A discutat cu profesori, cu universități, cu fundații care ofereau burse. A mobilizat oameni care credeau în educație. Șase luni mai târziu, Ana primea vestea care îi schimba viața: obținuse o bursă completă pentru studii medicale.

Visul împlinit

Când a citit scrisoarea de admitere, a plâns în brațele mamei sale. Anii au trecut. Ana a muncit enorm, a învățat zi și noapte și nu a irosit niciuna dintre șansele primite. Iar Eugen i-a fost mentor. Nu pentru că îi era dator, ci pentru că vedea în ea aceeași determinare pe care o avusese și el când era tânăr.