În seara aceea, Ana le-a pregătit camera mătușii Maria. A schimbat lenjeria, a pus flori într-un borcan vechi și a deschis larg geamul ca să intre aerul rece de toamnă.

Elena privea totul cu emoție.

— Nimeni nu a mai avut grijă de noi așa de ani întregi… a șoptit ea.

Ana s-a oprit în prag.

— Poate că Dumnezeu ne-a pus în drumul celuilalt exact când aveam nevoie.

În următoarele săptămâni, viața din gospodărie s-a schimbat complet.

Ion se trezea înainte de răsărit și ieșea în grădină. Repara garduri, curăța pomii și vorbea cu David despre plante și păsări. Băiețelul îl urma peste tot ca o umbră.

— Un pom trebuie îngrijit ca un copil, îi spunea Ion. Dacă îi dai răbdare și grijă, îți va oferi rod.

David asculta fascinat fiecare cuvânt.

Elena, în schimb, transformase bucătăria într-un loc magic. În fiecare dimineață mirosea a pâine caldă, a plăcinte cu mere sau a gem de prune.

Ana ajungea seara obosită de la croitorie, dar de fiecare dată găsea casa plină de viață. David nu mai era trist și nu o mai întreba de ce nu are bunici.

Acum avea.

Într-o seară rece de noiembrie, după ce David adormise, Ana a rămas la masă cu Ion și Elena.

— Nu știu cum să vă mulțumesc… a spus ea cu ochii umezi. Mi-ați schimbat viața.

Ion a zâmbit calm.

— Nu, fata mea. Tu ne-ai salvat pe noi.

Elena a luat mâna Anei într-a ei.

— Credeam că bătrânețea înseamnă doar așteptarea sfârșitului. Dar copilul acesta ne-a făcut să simțim din nou că trăim.

Timpul a trecut, iar satul a început să vorbească despre familia neobișnuită din casa mătușii Maria. Unii îi priveau cu admirație, alții cu neîncredere.

Tanti Florica, vecina care îl supraveghea înainte pe David, comenta mereu:

— Nu-i normal să bagi străini în casă!

Dar Ana nu mai asculta vorbele rele.

Într-o zi de iarnă, David a venit acasă plângând. Un copil de la grădiniță îi spusese că Ion și Elena nu sunt bunicii lui adevărați.

Băiețelul a fugit direct în brațele Elenei.

— Bunica… ei spun că nu ești bunica mea adevărată…

Elena a simțit cum i se rupe inima. L-a strâns tare la piept și i-a mângâiat părul.

— Ascultă-mă bine, David. Uneori, familia nu se naște doar din sânge. Familia se naște și din iubire.

Ion s-a așezat lângă ei și a spus calm:

— Iar noi te iubim ca pe propriul nostru nepot.

David și-a șters lacrimile și a zâmbit.

— Atunci sunteți bunicii mei adevărați.

În primăvara următoare, gospodăria începuse să înflorească. Cu ajutorul lui Ion, grădina devenise mai mare și mai roditoare. Ana reușise să economisească bani și chiar își cumpărase o mașină de cusut nouă.

Într-o după-amiază, în curte a oprit o mașină luxoasă. Din ea a coborât un bărbat elegant de aproximativ 45 de ani.

Elena a încremenit.

— Mihai…

Era fiul lor.

Bărbatul părea stânjenit. Nu-i mai vizitase de aproape cinci ani.