Am rămas doar eu și un copil care avea nevoie de mine pentru fiecare respirație. Primele luni au fost cele mai grele. Sunt nopți pe care nu le voi uita niciodată.

Nopțile nedormite și sacrificiile

Nopți în care Sofia plângea de febră, iar eu plângeam în baie ca să nu mă audă. Nopți în care verificam soldul cardului de zece ori și mă întrebam dacă voi avea bani pentru lapte până la sfârșitul săptămânii. Nopți în care adormeam pe scaun, cu ea în brațe, după ce lucrasem toată ziua.

Dar în fiecare dimineață mă ridicam din nou. Pentru ea. Întotdeauna pentru ea.

Fericirea în lucruri simple

Sofia era genul de copil care găsea fericirea în cele mai simple lucruri. O bulă de săpun. O floare culeasă din parc. O înghețată împărțită în două. Nu cerea niciodată mult. Poate tocmai de aceea mă durea atât de tare când nu puteam să-i ofer tot ce își dorea.

Cu două săptămâni înainte de aniversarea ei, am început să mă gândesc la ziua cea mare. Nu aveam bani pentru o petrecere. Nu aveam bani pentru un tort mare. Nu aveam bani pentru cadouri scumpe. Dar voiam ca ziua ei să fie specială.