A zâmbit.

— În poze nici nu vei exista.

Și atunci a scos perfuzia.

Sângele a început să se strângă sub bandaj.

Ușa care a schimbat totul

Ușa salonului s-a deschis brusc.

— Am spus să nu fiu deranjată, a spus Evelina iritată.

Dar nu era o asistentă.

Era ea.

Procuroarea Mara Sava.
Cu doi polițiști în spate.

Clipă de liniște

Pentru prima dată, Evelina nu a mai controlat nimic.

Privirea ei a căzut pe mine.
Apoi pe butonul pe care îl apăsasem.

Și pe telefonul care încă înregistra.

— Ce este asta? a șoptit ea.

Vocea adevărului

Mara Sava a ridicat telefonul.

— Este înregistrarea unei tentative de omor.

Tăcere.

Pentru prima dată, Evelina nu a mai avut replică.

Prăbușirea

Tot ce construise în minciună s-a rupt într-o secundă.

Radu.
Sabina.
Planul.
Casa.
Incendiul.

Totul era înregistrat.

Ultima respirație înainte de adevăr

M-am uitat la tavan.
Nu de teamă.
Ci de ușurare.

Pentru că uneori, cel mai greu foc nu arde pielea.
Arde adevărul care a fost ascuns prea mult timp.

Epilog

Mai târziu am aflat tot.

Incendiul fusese planificat.
Radu și Sabina.
Evelina coordonase.

Dar nu anticipaseră un lucru:

că eu încă eram suficient de conștientă încât să apas un buton.

Și suficient de vie încât să-i opresc.

În acea zi, nu am fost victima lor.

Am fost sfârșitul planului lor.