Cu toate acestea, dincolo de ignoranța socială, realitatea din stradă este o simfonie. Noi toți, cu toate culorile hainelor noastre, cu toate sunetele pașilor noștri, cu claxoanele, râsetele și grijile noastre, menținem strălucirea vie a comunității de fiecare dată când decidem să ne privim ca de la om la om.

A lucra ca agent de curățenie pe stradă nu este o povară, nu este o pedeapsă și nici o meserie de care cineva ar trebui să se rușineze. Este, în esența ei cea mai pură, un serviciu plin de iubire pentru spațiul comun. Este dedicarea aceluia care apleacă spatele pentru ca altcineva să poată păși pe un drum curat. Noul nostru oraș, în plină dezvoltare, modern și tehnologizat, are nevoie de acești noi prieteni ai curățeniei. Și, de fiecare dată când o stradă este curată, când praful este spălat și frunzele uscate sunt strânse, este o adevărată încântare pentru toți.

Minunea apare atunci când barierele sociale dispar printr-un simplu cuvânt. Când trecem pe lângă un măturător și îi spunem un „Zile bune!” sau un „Bună dimineața!” sincer, strada pare dintr-odată mai luminoasă. În acea fracțiune de secundă, nu mai există firme, nu mai există haine scumpe sau ierarhii sociale. Rămân doar doi oameni care împart același spațiu și același aer.

Privirea care dărâmă ziduri

Dacă nu ne disprețuim unii pe alții, dacă am înțelege că fiecare meserie cinstită poartă o demnitate sacră, am face un exercițiu simplu în fiecare zi: am lăsa ca privirea noastră să se încrucișeze cu a lor. Nu o privire de sus, nu una plină de milă falsă, ci o privire caldă, urmată de un simplu salut.