Capitolul 2 – Povara unei inimi de mamă

Frica devine o rutină pe care nimeni nu ți-o explică. Pentru mama acestui copil, frica era parte din respirație. Fiecare beep al aparatelor era o rugăciune, iar fiecare secundă liniștită era o mică victorie.

Deși inima îi tremura în interior, ea nu plângea în fața lui. Zâmbetul ei era constant, chiar și în cele mai dificile momente. Într-o noapte, când salonul era aproape gol, ea i-a șoptit: „Dacă nu pot să-ți dau tot ce vrei… îți dau tot ce am: inima mea.” Aceasta a fost inspirația pentru foaia pe care a scris promisiunea ei.

Capitolul 3 – Inima roșie

Când copilul a primit foaia, nu a înțeles cuvintele, dar a simțit dragostea din tonul vocii mamei. A strâns hârtia în mâinile lui ca pe un obiect prețios și, pentru prima dată în acea zi, nu a mai plâns.

A privit desenul unei inimi roșii, simplu dar plin de viață. Pentru el, nu era doar un desen; era o promisiune că mama lui va fi mereu acolo, că nu este singur.