Au trecut câteva momente, iar liniștea dintre noi era asurzitoare. Claudiu s-a apropiat, dar am dat un pas înapoi. Răceala lui emoțională părea să fi fost transformată în foc.

Îngrijorări și Îndoieli

„Am fost chemat să tratez un caz de sarcină complicat. Situația ta este un risc, dar nu vreau să te pierd. Nu vreau să fiu ultimul om pe care-l vezi, chiar dacă nu vrei să audă asta.”

Am ținut capul plecat. Pe de altă parte a ușii se putea auzi zgomotul orașului Cluj, iar eu eram prinsă în haosul gândurilor mele.

„Te rog, Marena,” a spus el din nou, iar vocea lui suna ca o ultimă rugăminte. La prima vedere, părea că și-a recăpătat controlul, dar în spatele ochilor lui era o explozie de emoții reprimate. “Vino la mine cu asta. Lucrez cu cele mai bune specialiști.”

„Deci, conștientizezi că nu vreau să fiu aici, nu?” I-am spus, tremurând. Mâna mea se zbătea în jurul curelei de la geantă.

“Poate ai venit aici să scapi de mine, dar eu te vreau în viața mea,” a spus el, iar cuvintele lui păreau să vibreze în aer.

Noaptea, m-am întors singură în apartamentul meu. Gândurile îmi înghețaseră inima. “Trăncăneala minciunii” spunea el, dar aveam și eu secretul meu.

A doua zi, am primit un mesaj de la un număr necunoscut. „Marena, află că Claudiu nu este ce pare.” Mesajul m-a înghesuit într-o stare paranoia.

Chiar înainte de prânz, am plecat să mă întâlnesc cu Tamsin. “Trebuie să-mi spui dacă-i știe pe cei care mă caută,” am rostit în fugă. Tamsin, uimită, îmi răspunde: „Cine te-a trimis să întrebi tot timpul?”

„Claudiu,” am spus.