O asistentă intră pentru a-i verifica tensiunea.

— Bună ziua, doamnă. Cum vă simțiți?

— Mă simt prost. Normal că mă simt prost. De aceea sunt aici. Dar dumneavoastră nu observați nimic.

Asistenta zâmbi politicos și ieși. Nu era prima dată când era tratată astfel. Toată lumea de pe secție știa că pacienta era dificilă. Dar nimeni nu își imagina ce urma să se întâmple.

Umilința și reacția asistentului

La scurt timp, Beatrice încercă să își ridice ceașca de ceai. Mâna îi alunecă. Lichidul se vărsă pe podea și câțiva stropi ajunseră pe papucii ei pufoși. Fața i se înroși instantaneu. Apăsă violent butonul de apel.

După câteva secunde apăru în ușă Tanti Nuți, o asistentă cu o experiență vastă în spital. Era epuizată, dar răbdătoare.