Revelația identității

Patricia a întins mecanic mâna spre un card de acces, dar degetele îi tremurau.

— Îmi cer scuze, domnule. A fost… o eroare.

Andrei nu a răspuns imediat. A privit spre Mara, care dormea încă liniștită, apoi spre Elena.

— Vă mulțumesc că ați încercat să ajutați.

Elena i-a zâmbit discret.

— Oricine ar fi făcut același lucru.

Andrei știa că nu era adevărat.

În timp ce Patricia pregătea cheia camerei, ușa liftului s-a deschis, iar directorul hotelului, Radu Ionescu, a coborât în grabă spre recepție. Fusese anunțat de sistem că rezervarea executivă fusese activată cu întârziere.

— Bună seara, îmi pare rău pentru…

S-a oprit în mijlocul frazei când l-a recunoscut pe Andrei.

Fața i s-a schimbat instantaneu.

— Domnule Vance…

Patricia și Carla au rămas împietrite.

— Îl… îl cunoașteți? a bâiguit Patricia.

Directorul s-a uitat când la ele, când la Andrei.

— Este proprietarul grupului nostru hotelier.

Lecții de respect și umanitate

Cardul de acces i-a alunecat Patriciei din mână și a căzut pe tejghea.

Carla și-a dus instinctiv mâna la gură.

Holul devenise complet tăcut.

Andrei a vorbit cu același ton calm pe care îl avusese de la început.

— Vă rog să nu vă grăbiți cu explicațiile. Mai întâi vreau să-mi duc fiica în cameră.

Directorul a luat personal bagajul și i-a condus până la lift.

Ajuns în suită, Andrei a așezat-o cu grijă pe Mara în pat. Fetița nici măcar nu s-a trezit. I-a acoperit umerii cu pătura, a pus trandafirii într-un pahar cu apă și a rămas câteva clipe privind fotografia Ioanei pe care o ținea în portofel.

A doua zi dimineață, la ora opt, toți șefii de departamente erau deja în sala de conferințe.

Patricia și Carla stăteau una lângă alta, convinse că vor fi concediate pe loc.

Andrei a intrat fără escortă și a început simplu:

— Ieri seară n-am fost refuzat pentru că lipsea o cameră. Am fost judecat după haine, după rucsac și după florile pe care le țineam în mână.

Nimeni nu a spus nimic.