Capitolul 4: Puterea de a merge mai departe

Astăzi zâmbesc din nou. Este un zâmbet diferit de cel de dinainte — este un zâmbet mai matur, mai cald și mult mai recunoscător. Cicatricile acestei perioade, fie ele fizice sau emoționale, au rămas acolo ca o hartă a supraviețuirii mele. Nu îmi mai este rușine cu ele, pentru că ele nu arată unde am fost rănit, ci cât de puternic am fost de am putut să mă vindec.

Am înțeles că viața este un dar mult prea prețios pentru a fi irosit în frici legate de un viitor pe care oricum nu-l putem controla. Fiecare răsărit de soare pe care îl văd acum, fiecare cană de ceai cald băută în liniște este o binecuvântare.

Dacă treci și tu printr-o perioadă grea, dacă simți că frica te copleșește sau că povara pe care o duci e prea mare, amintește-ți un singur lucru: furtunile nu durează o veșnicie. Chiar și în cele mai negre nopți, undeva în spatele norilor, soarele se pregătește să răsară. Ai încredere în puterea ta interioară, acceptă ajutorul celor din jur și numără-ți victoriile zi de zi, oricât de mici ar părea ele.