— „20 de lei?! Tu ești nebun? Ia de aici 5 lei pe toată găleata și zi mersi, sărăcie! Că dacă nu le iau eu, oricum le mănâncă viermii aici în soare. Dă-mi găleata încoace și dispari!”
Cuvântul „sărăcie” lovește mai tare decât orice piatră. Mihăiță simte cum i se strânge stomacul. Înțelege că munca lui de o zi, căldura îndurată și șansa bunicii lui de a-și lua medicamentele sunt evaluate de acest om la prețul unei sticle de apă. Cu ochii inundați de lacrimi și genunchii tremurând, copilul se apleacă în praf să ridice umilința de 5 lei. Îi este frică de mașina mare, de vocea puternică, de lumea care pare să-i dea mereu dreptate celui bogat.
Capitolul 3: Justiția Coboară dintr-o Limuzină
Dar exact când Sorin se pregătea să smulgă găleata din mâna copilului, o prezență impunătoare își face apariția. Un Mercedes S-Class negru, o limuzină de un lux orbitor, oprește în spatele SUV-ului. Portiera se deschide cu un sunet greu, metalic.
Din ea coboară Domnul Victor. La 55 de ani, acest om emană o autoritate naturală. Costumul lui este croit la comandă, dar privirea lui nu este cea a unui tiran, ci a unui om care știe de unde a plecat. Domnul Victor nu a uitat ce înseamnă foamea sau praful, pentru că imperiul pe care îl conduce astăzi a fost clădit pe nopți nedormite și sacrificii.
Ignorându-l complet pe Sorin, Domnul Victor merge direct la Mihăiță. Se lasă în genunchi pe marginea drumului, fără să-i pese că praful îi murdărește pantalonii de mii de euro. Cu o batistă albă, îi șterge copilului lacrima care îi curgea pe obraz.
— „Mihăiță, nu-i așa? Am văzut tot”, spune el cu o voce incredibil de caldă.
Milionarul deschide portofelul și scoate cinci bancnote de 100 de lei. Le pune în palma mică și bătătorită a băiatului. 500 de lei. De trei ori mai mult decât valoarea rețetei. — „Acesta este prețul corect pentru munca ta, copile. Cumpăr eu toate cireșele. Fugi acasă la bunica ta, mergi la farmacie și ai grijă de ea.”
Mihăiță privește banii, apoi la bărbatul din fața lui. Printr-un reflex al recunoștinței pure, îi sare de gât, plângând de data aceasta de fericire. Își ia lădița și o rupe la fugă spre sat, simțind că Dumnezeu i-a trimis un înger exact când lumea îl lăsase în întuneric.
Capitolul 4: Prăbușirea unui Om Mic
Domnul Victor se ridică în picioare. Ia cele trei găletușe de cireșe și se întoarce cu fața spre SUV. În acel moment, în interiorul mașinii scumpe, aerul condiționat pare să se fi transformat în gheață.
Sorin încremenise cu mâna pe volan. Toată aroganța lui, zâmbetul superior, siguranța de sine – totul s-a evaporat într-o secundă. Transpirația a început să-i curgă pe frunte. Bărbatul din fața lui nu era doar un milionar oarecare. Era Domnul Victor, președintele consiliului de administrație, fondatorul și proprietarul companiei la care Sorin lucra. Omul care îi semna, indirect, salariul în fiecare lună.
