„Ce vrei să spui?” am întrebat, știind că întrebările se îngrămădeau în minte.

„Există un dosar care implică un acord vechi de parteneriat legat de Holdings Ionescu,” a continuat Josephine.

Am simțit cum gândurile îmi zburau haotic. „Părinții lui Victor. Ce legătură au cu mine?”

Alegeri îngrozitoare

„Foarte multă, Sofia. Dacă Victor nu își recunoaște fiica, acest acord ar putea avea repercusiuni. O problemă juridică,” a explicat ea. Fiecare cuvânt al ei se învârtea în capul meu ca un vârtej. „Victor trebuie să își recunoască responsabilitățile dacă nu vrea ca familia să-și piardă bunurile.”

Un gând mi-a străbătut mintea: îmi va lua fiica? „Asta nu se poate întâmpla, Josephine. Nu-i voi permite,” am spus, cu vocea tremurândă, dar cu o hotărâre nesfârșită.

„Sofia, ai opțiuni. Trebuie să te gândești la ce este mai bine pentru Maria.” Cu fiecare frază a avocatului, mi-am dat seama că totul se transformase într-un joc al familiilor. Un joc pe care nu l-am ales, dar pe care eram obligată să-l joc.

Confruntarea finală

Victor a intrat din nou în cameră, cu un zâmbet care părea nepăsător. Am simțit un gol pe stomac. „Maria, ești bine?” mă întreabă, de parcă nu ar fi avut de gând să mă audă vreodată.

„Numele ei este Maria. Și nu mai este nimic între noi,” am spus, ridicându-mă pe un cot. „Voi lupta pentru ea. Nu vei scăpa ușor.”

El a ridicat din sprâncene, un amestec de surpriză și dispreț. „Deja am un băiat,” a repetat, dar acum tonul era diferit, mai aroganță, mai puțin empatie.

„Știu despre Mirela!” am izbucnit. „Știu că v-ați construit o viață fără să mă implici. Dar Maria nu este doar un document pe care poți să-l pui deoparte.”