O nouă început

În primăvara următoare, Mădălina s-a înscris din nou la facultate, la învățământ la distanță. Își relua ultimul semestru abandonat cu cincisprezece ani în urmă.

Pe birou, lângă laptop, a pus fotografia mamei. „L-am crescut cât am putut”, a șoptit. „Acum mă cresc pe mine.”

În seara aceea, a primit un email de la Anca. „Toate procedurile sunt închise. Nu mai există obligații active în numele tău pentru Rareș Stan.”

Mădălina a citit fraza de trei ori. Nu mai există obligații active.

A închis laptopul și a ieșit pe balconul mic al garsonierei ei. Orașul mirosea a ploaie și tei. Era liniște. Și după cincisprezece ani în care fusese soră, mamă, bancă, proprietar, salvare și rușine, liniștea aceea era cel mai scump lucru pe care îl cumpărase vreodată. De data asta, pentru ea.