Camera a devenit brusc rece.

Foarte rece.

Fata a rămas fără cuvinte.

— Cum adică?

— De șase luni primesc otrăvuri în doze mici.

— Medicii mei au descoperit prea târziu.

— Organismul meu este slăbit și nimeni nu știe cine este vinovatul.

Fata l-a privit neîncrezătoare.

— De ce nu ai mers la poliție?

— Pentru că persoana care face asta trăiește chiar în această casă.

În acel moment s-a auzit un zgomot pe coridor.

Amândoi au încremenit.

Pași.

Foarte lenți.

Foarte atenți.

Cineva stătea în fața ușii.

Fata și-a ținut respirația.

Umbra unei persoane s-a proiectat sub prag.

Viktor a stins imediat lampa.

Camera a rămas în întuneric.

Pașii au rămas nemișcați câteva secunde.

Apoi s-au îndepărtat.

Abia atunci Viktor a aprins din nou lumina.

— Vezi? a șoptit el.

— Cineva ne ascultă.

Fata aproape că nu mai putea respira.

În acea clipă a înțeles că nu se căsătorise doar cu un om bogat.

Intrase într-un pericol pe care nici nu și-l imaginase.

În zilele următoare, a început să observe lucruri ciudate.

Servitorii vorbeau în șoaptă și tăceau imediat când apărea ea.

Administratorul conacului o privea cu ostilitate.

Iar o femeie elegantă, pe nume Clara, care pretindea că este verișoara lui Viktor, părea să o urască fără motiv.

Într-o seară, în timp ce trecea pe lângă bibliotecă, a auzit o conversație.

Vocea Clarei era clară.

— Dacă trăiește încă un an, totul va fi pierdut.

— Fata aceea trebuie să dispară înainte să rămână însărcinată.

Inima tinerei s-a oprit.

A fugit înapoi în cameră și i-a povestit totul lui Viktor.

El nu a părut surprins.

— Mă temeam de asta.

— Clara nu este verișoara mea.

— Este fiica fratelui meu vitreg.

— Dacă eu mor fără moștenitor, întreaga avere îi va reveni ei.

Fata a înțeles atunci adevărul.

Nu era vorba doar despre bani.

Era vorba despre o avere uriașă.

Despre putere.

Despre oameni dispuși să ucidă pentru a obține totul.

Zilele au trecut.

În ciuda fricii, între ea și Viktor s-a format ceva neașteptat.