Transformarea lui Cristi

După ce a fost dat afară, viața lui Cristi a luat o turnură dramatică. A început să bea, să se bată și să doarmă prin șanțuri. Totuși, într-o noapte, și-a amintit de cuvintele profesorului și a realizat că nu poate să-i facă de râs. A început să muncească în pădure, a învățat o meserie și a strâns bani pentru a-și cumpăra un fierăstrău, apoi o remorcă și, în cele din urmă, un camion.

Astăzi, Cristi are propria firmă și zeci de angajați, mulți dintre ei foști tineri pe care nimeni nu-i mai voia. „Le dau și lor o a doua șansă, domnule diriginte… pentru că cineva mi-a oferit-o când eram copil,” spune el cu mândrie.

Reîntâlnirea emoționantă

Profesorul nu și-a mai putut opri lacrimile când l-a văzut pe Cristi reușind. În timp ce oamenii lui descărcau lemnele și le așezau frumos lângă gard, curtea se umplea de căldură înainte să înceapă iarna. A deschis larg poarta și, după douăzeci de ani, i-a pus din nou mâna pe umăr, exact ca în ziua în care fusese exmatriculat.

„Hai înăuntru, Cristi. Bem o cafea?” Au stat împreună ore întregi, doi oameni despărțiți de douăzeci de ani, dar uniți de o singură propoziție pe care un profesor o rostise când nimeni nu mai credea în acel copil.