Mesajul tatălui

„La mulți ani, Ema! La mulți ani, Ana!” strigă tatăl, dezvăluind un zâmbet care ar putea face chiar și cele mai triste zile să strălucească. Fața lui radiază iubire, iar eu simt că el este cel mai bun cadou pe care îl putem avea. Atunci, eu și Ana ne ținem de mână și ne îndreptăm către mesele pline de bunătăți, așteptând momentul să ne suflăm lumânările.

Îngrijorarea și absența mamei

Dar, o umbră de neliniște îmi străbate inima. Ceva nu mi se pare în regulă. „Tati, unde este mama?” întreb, iar cuvintele îmi ies ca o soapta tremurătoare. În clipa aceea, tatăl meu își pierde zâmbetul, iar inima îmi bate mai repede. Nu am mai văzut-o de câteva zile…

„Este la muncă, draga mea”, răspunde el, dar tonul lui nu este triumfător. „Știți cum e, trebuie să ne asigurăm că aveți tot ce vă doriți.” Oare adevărat? Oare dedicația lui față de noi nu este umbrită de dorința noastră de a o avea din nou acasă? Ne privim amândouă, Ana începe să plângă, iar eu mă străduiesc să-mi șterg lacrimile.

Încercarea de a găsi bucuria

„Hai să mâncăm tortul!” ne încurajează tatăl, încercând să schimbe subiectul, dar inima mea rămâne neliniștită. „Astăzi împlinim 5 ani! Avem două torturi și distracție dublă alături de tăticul nostru. Vă rugăm să ne urați “La mulți ani!””, repet în gând, dorind ca această zi să fie îngropată în bucurie, nu în tristețe.