Am înghețat.

— Esteban Salgado… am spus.

Râsul de la celălalt capăt a fost scurt.

— Nu. Eu sunt doar partea care a rămas.

PARTEA 4 – Adevărul despre Valeria

A doua zi am mers la arhivele poliției.
Daniel a reușit să acceseze dosarul vechi al accidentului Valeriei.

Dar ceva nu se potrivea.

Frânele mașinii nu eșuaseră.
Au fost tăiate manual.

Și mai era ceva:

Martorul cheie fusese retras de la declarație în aceeași zi în care Rodrigo depusese mărturia împotriva lui Esteban.

Totul fusese conectat.

Rodrigo nu doar că distrusese o companie.
Deschisese un război.

Și Valeria fusese prima victimă.

Sofía a venit la mine cu păpușa în mâini.

— Mama… ea îmi spune să mă duc la fereastră.

Am înghețat.

— Nu. Nu te duci nicăieri.

Dar păpușa a vorbit.
Voce mecanică, venind din interior:

— Jocul se termină acolo unde a început.

FINAL – Fereastra

Am alergat spre camera Sofíei.
Fereastra era deschisă.
Vântul bătea perdelele ca niște mâini invizibile.

Pe pervaz era o altă cutie.

De data asta, fără păpușă.
Doar un inel.
Valeria purta acel inel în ziua morții.

Rodrigo a căzut în genunchi.

— Nu se mai termină… a șoptit el.

Telefonul meu a vibrat din nou.
Un ultim mesaj:

„Nu erați ținta. Erați doar începutul.”

Sofía s-a apropiat de mine și mi-a luat mâna.

— Mama… mai sunt și alte păpuși?

Nu am putut răspunde.

Pentru că, în acel moment, lumina din apartament s-a stins complet.

Și din întuneric, o altă voce a spus încet:

— Bun venit în continuarea jocului.