— „E aici. E în siguranță.”

Copilul închise ochii, ușurat.

— „El n-a plecat… a promis.”

Daniel se apropie încet.

— „Cum te cheamă?”

Vocea lui era slabă, dar stabilă. Prea stabilă pentru un copil de doi ani.

— „Noah… ce s-a întâmplat în canion?”

Băiatul tăcu mult timp. Apoi își întoarse capul spre fereastră.

— „Mama a spus că vine înapoi. Dar n-a mai venit.”

Daniel simți din nou acel gol în stomac.

— „Și Rio?”

— „Rio a rămas.”