Recuperarea lui Andrei

În următoarele săptămâni, Andrei și-a recăpătat încet puterile. Deși încă șchiopăta, nu suporta să stea degeaba. Repara garduri, tăia lemne, curăța fântâni și ajuta la muncile pe care, înainte de război, le făceau zeci de bărbați.

Copiii din sat au început să-l urmeze peste tot.

— Ne înveți să folosim fierăstrăul?

— Ne arăți cum se repară o căruță?

El le răspundea cu răbdare. Nu le vorbea despre război. Le spunea doar că un om trebuie să știe să-și ajute vecinii.

Lecții de viață

Într-o seară, Ana l-a găsit stând pe prispa casei.

— Știi ce ne-a speriat cel mai tare când ai apărut?

— Că eram dezertor?

Ea a clătinat din cap.

— Nu. Că ajunseserăm să credem că un singur om ne poate salva.

Andrei a rămas pe gânduri.

— Nimeni nu salvează singur un sat.