O viață dedicată altora

Ion nu se plângea niciodată. Toată viața lui muncise ca electrician, ajutând sute de familii. Fusese omul care venea primul când cineva avea nevoie de ajutor. Acum, însă, timpul părea să-l fi făcut invizibil. Avea doi copii, un băiat și o fată, amândoi plecați în străinătate. La început, îi suna des, dar apoi, frecvența apelurilor a scăzut. Viața devenise aglomerată pentru fiecare, iar Ion îi înțelegea, deși serile erau foarte grele pentru el.

O descoperire neașteptată

Într-o dimineață rece de toamnă, Ion a început să se simtă obosit, mai obosit decât de obicei. A mers la medic, iar rezultatele nu erau bune: avea o boală gravă. Deși medicul l-a sfătuit să fie puternic, Ion a ieșit din cabinet fără să plângă, nevrând să sperie pe nimeni. Ajuns acasă, a privit fotografia Elenei și, pentru prima dată după mulți ani, lacrimile i-au umplut ochii.