Și au luptat.
Zi după zi.
Lună după lună.

Matei a învățat să suporte durerea fără să mai plângă.
A învățat să stea nemișcat când asistentele îi schimbau branulele.
A învățat să își muște buzele când tratamentele deveneau prea grele.

Dar ceea ce rupea sufletul tuturor era altceva.

Felul în care încerca să îi liniștească pe ceilalți.

— Nu-i nimic, mami.
— Sunt bine.
— Nu mai plânge.

Ce copil de șapte ani ar trebui să spună asemenea lucruri?

Într-o dimineață, o voluntară a venit în salon cu baloane și jucării.
Toți copiii s-au luminat la față.
Matei a primit un ursuleț mic, maro.
L-a strâns tare la piept și a zâmbit.

— Îl cheamă Bruno, a spus el.

Voluntara a râs.

— Și de ce Bruno?

— Pentru că trebuie să fie puternic.

Ana și-a întors privirea spre geam ca să nu înceapă să plângă.

În fiecare seară, după ce Matei adormea, ea cobora în curtea spitalului și încerca să găsească soluții.
A vândut bijuteriile mamei ei.
A renunțat la apartament.
A muncit online noaptea.
A cerut ajutor.

Dar tratamentul era foarte scump.
Mult prea scump pentru o femeie care deja își dăduse întreaga viață pentru copilul ei.

Până în acel moment se strânseseră 5.140 de euro.
Oamenii donaseră cât putuseră.
Unii zece lei.
Alții cincizeci.
Unii doar distribuiseră povestea.

Dar mai erau necesari încă 24.860 de euro.
O sumă uriașă.
O sumă care pentru unii era doar un număr.
Dar pentru Matei însemna șansa de a merge din nou.
De a alerga.
De a trăi fără durere.

Într-o noapte, Ana l-a găsit treaz.
Salonul era întunecat.
Doar lumina orașului intra slab prin geam.

— De ce nu dormi?

Matei a rămas tăcut câteva secunde.

— Mami…

— Da?

— Dacă eu mor… tu o să mai fii bine?

Ana a simțit cum i se rupe sufletul.

S-a așezat lângă el și l-a strâns la piept atât de tare încât băiatul aproape că nu mai putea respira.

— Să nu mai spui niciodată asta.

— Dar am auzit doctorii…

— Nu.

Lacrimile îi curgeau necontrolat.

— Tu o să trăiești. Auzi? O să trăiești.

Matei a tăcut.
Apoi i-a șters o lacrimă de pe obraz.

— Atunci nu mai plânge, mami.

Cum poate un copil atât de mic să fie atât de puternic?