ții, Ioana a descoperit o parte din sufletul ei. A fost o adevărată binecuvântare că a avut ocazia să-l reprezinte pe Victor, transformarându-l în cuvinte și emoții. Totuși, sentimentul de tristețe rămânea acoperit de incertitudine. Se întreba ce se va întâmpla în capitolul următor al vieții lor.

Dar într-o dimineață, în timp ce dezvoltau ultimele capitole ale cărții, Victor a început să tușească. O tuse persistentă care a devenit mai rău zi de zi. Ioana a observat că bătrânul părea tot mai slăbit, iar zâmbetele lui se ștergeau treptat de pe chip.

„Trebuie să te odihnești, Victor,” i-a spus ea cu îngrijorare. „Trebuie să vedem un doctor.”

Ultimele momente

Victor zâmbi slab. „Ioana, știu că poate părea că revin la trecut, dar îți promit că nu este nimic grav. Vreau să terminăm cartea, e singurul lucru care mai contează pentru mine.”

Ioana a simțit nevoia de a acționa, dar în același timp, înțelegea că fiecare cuvânt scris era o parte importantă din el. Au continuat să scrie, dar cu fiecare părticele de cuvânt, timpul părea că-l răpește pe Victor.

Zilele s-au transformat în săptămâni, iar Victor a devenit un alt om. Într-o dimineață, după ce au terminat un capitol, Victor a adormit. Ioana l-a lăsat să se odihnească, dar când a realizat că nu s-a mai trezit, inima ei s-a cutremurat.

A început să plângă, dar a știut că nu avea timp de lacrimi. S-a dus repede la urgență. Medicii i-au confirmat cel mai temut diagnostic: Victor suferea de o boală gravă. Inima lui nu mai reușea să facă față. Cu toate că trebuia să rămână calmă, lacrimile nu au putut fi controlate.

Așa că a stat lângă el, citindu-i pasaje din carte, scriind noi capitole pe care și le doriseră amândoi. În acele momente, Ioana simțea că fiecare cuvânt pe care îl rostea era o promisiune. O promisiune de a nu-l uita niciodată. De a purta împreună povestea lor, indiferent de final.

Victor a zâmbit, iar ochii lui se umpleau de lacrimi. „Ioana, dragostea este puternică. Voi rămâne mereu cu tine, chiar și atunci când nu voi fi.”

Ioana l-a privit cu tristețe în suflet. „Dar cum voi putea să continui fără tine? Tu ești inspirația mea!”

„Dacă nu mai sunt, iubito, am încredere că veți continua să povestești despre dragoste, despre toate formele ei,” a spus el, dându-i atât de multă putere.