— Ba da, mamă.

— Și… și tu ai acceptat?

— N-am avut nimic de acceptat. Este casa soției mele. Eu m-am mutat aici împreună cu familia mea.

Pentru prima dată, am văzut nesiguranță în ochii soacrei. A încercat să-și recapete autoritatea.

— Atunci eu voi lua camera de oaspeți.

Mama a clătinat încet din cap.

Soacra a rămas nemișcată.

— Cum adică “nu”?

Vocea mamei a rămas la fel de calmă.

— Pentru că nu ai fost invitată să te muți aici.

Liniștea devenise apăsătoare.

— Dar sunt mama lui!

Mama a făcut un pas înainte.

— Și eu sunt mama Dianei.

Apoi a arătat spre Maria.

— Iar copilul acesta este nepoata mea. Nimeni nu are dreptul să-i spună că nu este binevenită în propria ei cameră.

Ochii Mariei s-au umplut de lacrimi. Mama i-a zâmbit.

— Nu pleci nicăieri, puiule. Aceasta este casa ta.