Elena s-a întors încet spre el. Privirea ei l-a făcut pe primar să facă, instinctiv, o jumătate de pas înapoi.
— Domnule primar, a spus ea, cu o liniște tăioasă. Proiectul dumneavoastră nu este pentru dezvoltarea satului. Este pentru construirea unui complex turistic privat pe numele cumnatului dumneavoastră, folosind fonduri europene deturnate. Iar pământul tatălui meu era piesa de puzzle care vă lipsea pentru a obține semnătura finală.
Fața primarului a trecut instantaneu de la rozul transpirat la o nuanță de alb-gălbui. Funcționarii din spatele lui au început să foșnească agitați hârtiile.
— Despre ce vorbești? Ai grijă cu acuzațiile, domnișoară! Te dăm în judecată pentru calomnie! a strigat unul dintre funcționari, încercând să pară curajos.
În acel moment, unul dintre bărbații în costum din spatele Elenei a făcut un pas înainte și a deschis mapa din piele. A scos un document cu ștampile oficiale, grele, de la nivel central.
— Suntem de la Corpul de Control al Guvernului și Departamentul de Luptă Antifraudă, a spus bărbatul cu o voce de gheață. Doamna Elena Salazar este procurorul șef care conduce ancheta privind fraudele cu fonduri europene din județul acesta de mai bine de șase luni. Domnule primar, acestea sunt mandatele de percheziție pentru primărie și mandatele de aducere pentru dumneavoastră și pentru complicii dumneavoastră.
Capitolul 3: Socoteala din fața porții
Vecinii care cu câteva minute în urmă îl îmbrânceau pe moș Matei au început să se retragă încet spre marginea drumului, lăsându-l pe primar și pe funcționari singuri în mijlocul uliței. Frica se mutase acum în tabăra lor.
— Voi… voi nu puteți face asta aici, în văzul tuturor! a bâlbâit primarul, privind disperat în jur după ajutor. Dar nimeni nu-l mai privea. Oamenii din sat, care până atunci privaseră de la distanță, începuseră să se apropie, șoptind.
— Ba da, putem, a răspuns Elena, privind spre foile aruncate în noroi, pe care tatăl ei refuzase să le semneze. Ați crezut că dacă e bătrân, singur și neputincios, îl puteți călca în picioare. Ați crezut că legea e doar o foaie de hârtie cu care puteți speria oamenii cinstiți. Dar ați uitat un lucru: pământul ăsta pe care l-ați murdărit cu lăcomia voastră a crescut oameni care nu uită de unde au plecat.
