Înfruntând necunoscutul

Mâine, când voi fi dusă în sala de operație, nu știu ce voi simți în ultimele minute înainte de somn. Poate voi număra. Poate voi închide ochii și voi încerca să mă gândesc la ceva frumos. Poate nu voi gândi nimic.

Dar dacă există un lucru pe care îl știu acum, în acest moment de liniște dinaintea furtunii, este acesta: Nu sunt doar un pacient. Sunt cineva care a iubit, a râs, a pierdut, a sperat. Sunt toate zilele care m-au adus până aici. Și, indiferent de ce urmează, asta nu dispare.

Concluzie

Mâine este o ușă. Și astăzi este încă un moment în care o pot privi înainte să se deschidă. Nu știu cum va fi după. Dar știu că acum, în acest moment, respir. Și asta este suficient pentru azi. Această conștientizare a vieții, chiar și în fața incertitudinii, este un testament al puterii umane de a găsi frumusețea în cele mai dificile momente.