O fetiță între două lumi

Pentru prima dată de când intrase, Sofi i-a privit pe amândoi, neînțelegând ce se întâmplă. Fetița a făcut un pas înapoi, iar Horațiu i-a zâmbit, încercând să o liniștească.

Apoi s-a aplecat către Alina:

— E… e fata mea?

Un fior a trecut prin umerii ei, ca un tremur greu de ascuns. A întors privirea spre copilă, apoi înapoi la el.

— Da… e a ta.

Horațiu și-a dus mâna la gură, ca să își înăbușe un hohot de plâns. Pământul se clătina sub el. Șase ani în care nu știa că are o fiică. Șase ani pierduți.

Decizia care schimbă totul

Alina a căzut pe marginea patului, epuizată, ca și cum ar fi purtat în spate toate durerile lumii.

— Pentru că m-am îmbolnăvit… și doctorii îmi dădeau șanse mici. Nu voiam să te leg de mine. Nu voiam să trăiești cu teama că mă pierzi. Și când am aflat că sunt însărcinată… m-am panicat. Am crezut că e mai bine să dispar, să nu vă trag după mine…

Horațiu a rămas fără cuvinte. Tot ceea ce îl mâncase pe interior ani întregi — furie, tristețe, vinovăție — se topea în fața adevărului.

— Și acum? a murmurat el. Ce ai acum?