Am desfăcut panglica încet. În interior era o scrisoare și o fotografie veche. În fotografie eram eu, un bebeluș în brațele unei femei tinere pe care nu o recunoșteam. Lângă ea era un bărbat care îmi zâmbea, dar privirea lui părea tristă.

Mâinile mi-au început să tremure.

Adevărul despre părinți

— Bunico… cine sunt oamenii aceștia?

Ea a închis ochii pentru o clipă lungă, ca și cum își aduna puterea.

— Sunt părinții tăi…

Cuvintele au căzut peste mine ca o piatră grea.

— Mi-ai spus că au murit… am șoptit.

Bunica a oftat adânc.