Obiectul găsit

A doua zi, am găsit un prosop ascuns în spatele coșului de rufe. Cu o pată albicioasă, ciudată. Cu un miros ușor dulce, aproape chimic. Nu am înțeles imediat ce înseamnă. Dar corpul meu a reacționat înaintea minții. Ceva nu era în regulă.

Întrebarea care a spart liniștea

În acea seară, am așteptat momentul potrivit. Sophie era în pat, ținându-și iepurașul de pluș. Am stat lângă ea și am întrebat încet:

— Ce faceți tu și tati în baie?

La început nu a răspuns. Apoi ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Tati spune că sunt jocuri de baie… dar sunt secrete.

Cuvântul „secrete” m-a lovit ca un zid.

— Ce fel de jocuri? am întrebat din nou.

Dar ea a început să plângă și mai tare.

— A spus că nu am voie să spun.

Noaptea fără somn

În acea noapte nu am dormit. Am privit tavanul, ascultând respirația soțului meu. Omul pe care îl știam. Omul pe care îl iubeam. Și totuși… ceva nu se lega. Mintea mea căuta explicații. Poate e o neînțelegere. Poate e inocent. Dar inima mea nu mai credea în „poate”.