Victor închise ochii pentru o clipă.

— Părinții mei au murit în noaptea aceea. Eu am rămas singur. Și omul acesta… omul pe care tocmai l-ai umilit… a stat lângă patul meu în spital trei zile.

Andrei simți că i se usucă gura.

— Eu… nu știam…

Victor izbucni:

— Asta e problema ta, Andrei! Nu vrei niciodată să știi! Vezi doar hainele oamenilor, mașinile lor, cât valorează! Ai impresia că banii te fac mai mare decât ceilalți!

Băiatul făcu încă un pas înapoi.

Pentru prima dată în viața lui, părea mic.

Foarte mic.

Petre ridică încet mâna.

— Lasă-l, Victore. E tânăr.

— Nu! spuse Victor cu glas greu. Tânăr nu înseamnă fără suflet!

Liniștea apăsa peste parc ca o piatră.

Victor se întoarse spre mulțime.

— Omul acesta m-a crescut după incendiu până când au venit rudele mele din alt oraș. Din salariul lui de muncitor mi-a cumpărat haine. Caiete. Pantofi pentru școală.

O femeie bătrână din mulțime își duse mâna la gură.

— Doamne…

Victor continuă:

— Când am început prima mea firmă, l-am căutat peste tot. Dar mi s-a spus că plecase din oraș.

Petre ridică ușor din umeri.

— Viața m-a dus unde a vrut ea.

— Și ai ajuns să mături alei?! întrebă Victor aproape furios de durere.

Bătrânul zâmbi blând.

— Munca nu e rușine, băiete.

Cuvintele acelea loviră mai tare decât orice țipăt.

Andrei simți că obrajii îi ard.

Își aminti toate glumele făcute despre oamenii săraci. Toate râsetele. Toate privirile de sus.

Și acum tatăl lui privea un măturător ca pe cel mai important om din lume.

Victor se apropie de fiul său.

— Ridică mătura.

Andrei clipi.

— Ce?

— Ridică mătura și cere-ți iertare.

Băiatul îngheță.

Toată lumea îl privea.

Orgoliul îi urca în gât ca un nod fierbinte.

Dar când văzu lacrimile din ochii tatălui său, ceva în el începu să se rupă.

Încet, se aplecă.

Ridică mătura de pe jos.

Praful îi murdări pantofii scumpi.

Petre îl privea fără ură.

Doar cu oboseala aceea veche.

Andrei întinse mătura cu mâinile tremurânde.

— Îmi pare rău…

Vocea îi crăpă.

— Eu… am fost un prost.

Petre luă mătura încet.

— Important e să înveți înainte să fie prea târziu.

Andrei își coborî capul.

Victor își trecu palma peste față și respiră greu.