Mireasa și secretul din prima noapte

Nunta a fost rapidă și liniștită.

Nu au existat sute de invitați, nici muzică zgomotoasă, nici dansuri până dimineața. Doar câțiva martori, câteva semnături și un banchet modest organizat în conacul impunător al bogatului proprietar de terenuri.

Fata privea totul ca prin vis.

În urmă cu doar câteva săptămâni mulgea vaci înainte de răsărit și număra monede pentru a cumpăra pâine. Acum purta o rochie albă și era soția unuia dintre cei mai bogați oameni din regiune.

Totuși, în adâncul inimii ei, nu exista fericire.

Exista doar neliniște.

În acea seară, după ce ultimii invitați au plecat, servitorii au stins luminile din salon și au rămas doar câteva candelabre aprinse pe coridoarele lungi ale conacului.

Soțul ei, Viktor, părea obosit.

Mult mai obosit decât un mire în noaptea nunții.

Fața lui era palidă, iar din când în când îl cuprindea o tuse seacă pe care încerca să o ascundă.

— Ești bine? a întrebat ea timid.

El a zâmbit slab.

— Medicii spun că nu mai am mult timp. Nu te îngrijora.

Cuvintele lui au făcut-o să tresară.

Era prima dată când îl auzea vorbind atât de direct despre moarte.

Mai târziu, o servitoare a condus-o în dormitorul matrimonial.

Camera era uriașă.

Pereții erau acoperiți cu lemn sculptat, iar în centrul încăperii se afla un pat impresionant cu baldachin.

Fata s-a așezat pe marginea patului și și-a strâns mâinile în poală.

Inima îi bătea atât de tare încât putea auzi fiecare bătaie.

Mintea îi era plină de întrebări.

Oare îl va putea face fericit?

Oare va reuși să-i ofere copilul pe care și-l dorea atât de mult?

Oare chiar mai avea doar un an de trăit?

Ușa s-a deschis încet.

Viktor a intrat.

Dar ceva era diferit.

Fața lui era complet schimbată.

Părea speriat.

Foarte speriat.

Fără să spună nimic, a încuiat ușa, apoi încă o dată.

A tras draperiile și a verificat fiecare colț al camerei.

Fata îl privea nedumerită.

— Ce se întâmplă?

Viktor s-a apropiat de ea.

— Ascultă-mă foarte atent.

Vocea lui tremura.

— Tot ce ți-am spus despre boala mea este adevărat.

— Dar nu asta este partea cea mai rea.

Fata a simțit cum sângele îi îngheață în vene.

— Ce vrei să spui?

El și-a trecut mâna peste față.

— Cineva încearcă să mă omoare.