Păpușa din întuneric
PARTEA 2
Bum! Bum! Bum!
Bătăile în ușă au continuat, din ce în ce mai agresive, ca și cum cineva încerca să spargă nu doar lemnul, ci și realitatea din spatele lui.
M-am lipit de perete, cu inima în gât. Sofi dormea în camera ei, iar lumea mea se împărțea între două frici: copilul meu și ceea ce era dincolo de ușă.
Am privit prin vizor.
Și am înghețat.
Alejandro.
Dar nu Alejandro pe care îl știam.
Fața lui era umflată, ochii roșii, hainele murdare, ca și cum ar fi fugit prin noroi sau ar fi fost târât.
Am deschis ușa doar câțiva centimetri.
Lanțul de siguranță a ținut între noi ca o ultimă barieră de bun-simț.
— Elena… te rog… deschide…
Vocea lui nu mai avea nimic din aroganța bărbatului care plecase.
Era spartă.
Omul din fața mea tremura.
— Ce cauți aici? am șoptit.
El a ridicat mâinile, ca și cum nu voia să mă sperie.
— Nu am mult timp. M-au găsit.
Am simțit cum stomacul mi se strânge.
— Cine te-a găsit?
Privirea lui a fugit pe coridor, apoi înapoi la mine.
— Ea.
În acel moment, tot ce văzusem în videoclip s-a întors în mintea mea: subsolul, vocea spartă, numele fals de pe actul de identitate.
Lucía Hernández.
Nu Camila.
Nu soția milionară din reviste.
Altceva.
Alt cineva.
— Nu înțeleg, am spus încet. Ai venit aici după trei ani ca să-mi spui că ești urmărit?
El a râs scurt, fără bucurie.
— Nu am venit. Am scăpat.
Și atunci a făcut un pas mai aproape de ușă.
Lanțul a scârțâit.
— Elena, ascultă-mă. Păpușa aia… nu era un cadou. Era un mesaj.
Mâinile mi s-au încleștat pe marginea ușii.
— Un mesaj de la cine?
El a închis ochii o secundă.
— De la ea.
În apartament, ceva a trosnit.
Nu ușa.
Nu pereții.
Ceva mai adânc.
Instinctul meu de mamă a urlat înaintea minții.
M-am întors brusc spre camera Sofiei.
— Sofi…
Am rostit numele aproape fără voce.
Și atunci am auzit.
Un foșnet.
Din camera ei.
M-am întors spre Alejandro.
— Dacă minți…
El a dat din cap violent.
— Nu mint. Ea știe că am trimis USB-ul. Și știe că fetița ta l-a deschis.
Un frig mi-a trecut prin corp.
— Cine e „ea”? am întrebat din nou, mai tare.
De data asta nu a mai ezitat.
