Confruntarea cu trădarea

„Darling…” am auzit din nou vocea lui, joasă și periculoasă. „Când Andrei Popescu va transfera fondurile, totul va merge exact cum am planificat.” Inima mea nu s-a accelerat. S-a oprit. În fundal s-a auzit râsul unei femei. Irina Marinescu, cea mai bună prietenă a mea.

„Și Ana?” a întrebat ea relaxat, aproape amuzată. „Nu bănuiește nimic?” Victor a răspuns fără ezitare. “Ana are încredere în oameni. Tatăl ei a crescut-o așa. Pentru ea, loialitatea este absolută.” Atunci aerul a devenit rece și greu.

Planul de răzbunare

Și apoi Irina a spus fraza care mi-a distrus viața. „Perfect… pentru că sunt însărcinată.” Nu am scos niciun sunet. Am coborât telefonul încet. Am stat pe marginea patului din apartamentul nostru din București și m-am uitat la verighetă ca și cum nu ar fi fost a mea. Nu am plâns. Nu am țipat. Pentru că în mine s-a instalat o claritate rece, completă.

Am mers în bucătărie. Mi-am turnat un pahar cu apă. Mâinile îmi erau stabile. Abia după câteva secunde au început să tremure. Atunci l-am sunat pe fratele meu, Andrei Marinescu. A răspuns imediat. „Ana?” a spus el imediat. “Ce s-a întâmplat?” „Andrei…” am spus încet. “Vreau să-l distrugi.”

Strategia finală

Nu era șoc. Era analiză. „Spune-mi exact tot.” I-am spus fiecare cuvânt. Când am terminat, a răspuns calm: „Nu îl confrunta încă. Avem nevoie de dovezi. Trasee financiare. Cronologie. Tot.” Am privit apartamentul nostru. Fotografii de nuntă din Italia. Viața pe care o credeam reală. „M-a folosit ca instrument financiar,” am spus. „Știu,” a răspuns el. “De aceea vom fi strategici.”

A doua zi am jucat rolul soției perfecte. I-am făcut cafea. I-am aranjat cravata. L-am sărutat pe obraz. „Zi grea?” a întrebat Victor. „Da,” am răspuns. „Nu mă aștepta diseară.” Când a plecat, am mers direct la biroul fratelui meu din centrul Bucureștiului.