„Astăzi e ziua mea de naștere… și nu am familie.”

Pe marginea unei parcări industriale, unde asfaltul arde vara și îngheață iarna, un tânăr șofer de camion stătea nemișcat în fața vehiculului său alb, uriaș. Motorul era oprit. Tăcerea era grea.

Îl chema Andrei. Avea 27 de ani și viața lui se măsura în kilometri, nu în amintiri. Fiecare zi era la fel: încărcare, drum lung, descărcare, somn câteva ore în cabină și din nou la drum. O viață în care timpul nu se oprea niciodată pentru el.

În acea dimineață, însă, ceva era diferit. Pe telefonul lui, ecranul afișa data: 17 iunie. Ziua lui de naștere.

A zâmbit ușor, dar acel zâmbet nu a ajuns până la ochi. Nu avea apeluri. Nici mesaje. Nici notificări de la cineva care să-și amintească de el.

Doar el… și camionul.

Și-a ridicat privirea spre cabină. În geamul mare al camionului se reflecta chipul lui obosit. Tânăr, dar marcat de nopți fără somn și drumuri fără sfârșit. A atins metalul rece al vehiculului ca și cum ar fi fost singurul lucru stabil din viața lui.

Viața pe drum

Andrei devenise șofer de camion imediat după ce ieșise din sistemul de protecție socială. Nu avea familie. Nu avea pe nimeni care să-l aștepte acasă. Doar o foaie semnată la 18 ani și un număr de telefon care nu mai era activ.

„E mai bine așa”, își spunea el mereu. „Pe drum nu te părăsește nimeni.”

Dar adevărul era altul. Pe drum, singurătatea te găsește oriunde.

În fiecare seară, când opria camionul, asculta radioul doar ca să nu audă liniștea. Uneori vorbea singur. Alteori își imagina că cineva îl așteaptă undeva, chiar dacă știa că nu e adevărat.

În buzunar ținea mereu o fotografie veche: el copil, într-un centru de plasament, ținând în mână un urs de pluș rupt. Era singura lui legătură cu trecutul.

Ziua în care nimeni nu a spus „La mulți ani”

În acea zi, Andrei a primit o comandă lungă: 800 de kilometri de parcurs, marfă urgentă. Nimic neobișnuit.

Și-a urcat în camion, a verificat oglinzile, a pornit motorul și a ieșit pe șosea. Dar ceva îl apăsa în piept.

La un moment dat, a tras pe dreapta într-o parcare de tiruri. A coborât și a rămas în fața camionului, privind cum alte vehicule treceau în viteză.

Atunci a scos telefonul și a scris un mesaj pe care nu l-a trimis niciodată:

„Astăzi e ziua mea de naștere. Dar nu cred că mai contează pentru cineva.”

A șters mesajul. Apoi a oftat.

Întâlnirea

În spatele lui, o voce s-a auzit:

— „Și tu ești șofer?”

Andrei s-a întors. Era un bărbat mai în vârstă, probabil în jur de 60 de ani, cu mâinile crăpate și haine de lucru.

— „Da…” a răspuns Andrei.

— „Te-am văzut stând aici. Ești în pauză?”

Andrei a ezitat.