Cardul secret al tatălui ei
PARTEA A II-A
Bărbatul în costum gri a intrat în hol ca și cum locul îi aparținea.
Pașii lui nu erau grăbiți, dar aveau o autoritate care a făcut întreaga încăpere să tacă instantaneu.
Recepționerul s-a ridicat brusc, transpirând.
— Domnule… noi tocmai… sistemul a detectat…
Bărbatul a ridicat o mână, oprindu-l fără să spună un cuvânt.
Apoi privirea lui s-a fixat pe Elena.
Și în acel moment, totul s-a schimbat.
— Doamnă Cortés… a spus el încet.
Elena a clipit.
— Ne cunoaștem?
Bărbatul a inspirat adânc.
— Nu personal. Dar cardul pe care l-ați folosit… este unul dintre cele mai importante active ale statului mexican.
Camera a amuțit complet.
Elena a simțit cum i se taie respirația.
— Este imposibil… a șoptit ea. Este doar un card de la tatăl meu…
Bărbatul a făcut un pas înainte.
— Tatăl dumneavoastră nu a fost doar un inginer civil.
— A fost arhitectul principal al Proiectului Vulturul Negru.
Cuvintele au căzut ca un trăsnet.
Elena nu înțelegea.
— Eu… nu știu despre ce vorbiți…
Bărbatul a scos un dosar negru din geantă.
Și l-a deschis.
Înăuntru erau fotografii, planuri, semnături oficiale și sigilii guvernamentale.
— Proiectul Vulturul Negru este o rezervă financiară secretă creată acum 30 de ani.
— Este activată doar în cazuri de colaps național.
— Doar trei persoane din lume au acces la ea.
Elena a făcut un pas înapoi.
— Și eu… cum am acces?
Bărbatul a privit-o direct în ochi.
— Pentru că tatăl dumneavoastră era unul dintre acei trei oameni.
În acel moment, telefonul Elenei a început să sune continuu.
Mesaje.
Apeluri.
Notificări.
Dar nu de la prieteni.
De la numere necunoscute.
De la bănci.
De la instituții guvernamentale.
De la oameni care încercau să o găsească.
Recepționerul tremura.
— Doamnă… cardul dumneavoastră tocmai a activat protocolul de urgență națională…
Elena a rămas nemișcată.
— Ce înseamnă asta?
Bărbatul a răspuns grav:
— Înseamnă că aveți acces nelimitat la fonduri guvernamentale.
— Și că fiecare mișcare a dumneavoastră este acum monitorizată.
Elena a început să tremure.
Nu de frică.
Ci de neînțelegere.
— Eu nu vreau asta…
— Nu contează ce vreți acum, a spus bărbatul.
— Soțul dumneavoastră v-a dat afară din casă în timp ce purtați un activ de nivel statal.
— Asta a declanșat automat verificarea tuturor persoanelor implicate în viața dumneavoastră.
