Viața după plecare: O nouă realitate

Lunile următoare au fost cumplite. Adrian trimise bani la început. Apoi tot mai rar. După un an, aproape deloc. Între timp, Elena născu doi băieți gemeni: Matei și Mihai. Nu îl contactă niciodată. Nu pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că el nu răspundea.

Telefonul era schimbat. Adresa era schimbată. Iar avocații lui îi transmiteau că nu dorește niciun contact. Într-o noapte, în timp ce îi privea pe cei doi bebeluși dormind, Elena luă o decizie. Nu avea să alerge după un om care alesese să plece. Avea să meargă înainte.

Anii treceau. Viața nu deveni mai ușoară. Dar Elena deveni mai puternică. Lucra dimineața la contabilitate și seara făcea traduceri online. Dormea puțin. Mânca pe fugă. Însă copiii nu simțeau lipsa iubirii. Bunicul lor, Victor, era mereu acolo.

Victor era tatăl lui Adrian. Un om respectat și foarte înstărit. Când aflase ce făcuse fiul său, aproape că îl dezmoștenise pe loc.

— Un bărbat care își abandonează familia nu merită nimic de la mine, spusese el.

Spre surprinderea Elenei, Victor devenise un adevărat bunic pentru gemeni. Îi lua în vacanțe. Îi învăța să pescuiască. Le citea povești. Și îi iubea sincer. Matei și Mihai îl adorau.

Întoarcerea lui Adrian: O confruntare inevitabilă

În al cincilea an după plecarea lui Adrian, sănătatea lui Victor începu să se deterioreze. Într-o după-amiază, o chemă pe Elena la conacul său.

— Trebuie să vorbim.

Tonul lui era grav. Elena înțelese imediat.

— Este atât de rău?

Victor zâmbi trist.

— Doctorii nu mai sunt optimiști.

Ea încercă să își ascundă lacrimile.

— Copiii au nevoie de tine.

Bătrânul deschise un dosar.

— De aceea am pregătit totul.

Elena îl privi nedumerită.

— Testamentul.

Ea îngheță. Victor continuă:

— Majoritatea averii mele va merge către gemeni.

— Nu mă întrerupe.

El ridică mâna.

— Ei sunt singurii care au fost alături de mine fără să aștepte nimic.

Elena simți un nod în gât.

— Adrian va afla.

— Va veni.

Pentru prima dată, bătrânul râse.

— Atunci să vină.