— Tatăl tău? a spus ea încet.

Emily a închis ochii.

— Sunt la spital, a spus ea.

A urmat o pauză.
Apoi vocea s-a schimbat.

Nu mai era doar calmă.
Era autoritară.

— Rămâi acolo. Vin imediat.

Apelul s-a încheiat.

Savannah a râs nervos.

— Asta e amuzant. Cine este tatăl tău? Un medic? Un avocat? Crezi că asta schimbă ceva aici?

Emily a ridicat privirea spre ea.

Pentru prima dată, nu mai era victima din cameră.

— Nu știi cine este tatăl meu, a spus ea calm.

Savannah a dat ochii peste cap.

— Oh, te rog…

Dar în acel moment, pe hol, s-au auzit pași.
Mulți pași.
Grăbiți.
Coordonați.

Ușa camerei s-a deschis din nou.

Dar nu era Nathan.

Era personalul spitalului.
Apoi securitate.
Apoi doi bărbați în costume închise la culoare.

Și ultimul a intrat el.

Un bărbat în vârstă, cu părul alb, privire tăioasă și o prezență care a redus instantaneu camera la tăcere.

— Emily, a spus el încet.

Savannah a făcut un pas înapoi.

— Cine… cine este acesta? a întrebat ea.

Emily a inspirat adânc.

— Tatăl meu.

Tăcere.

Bărbatul s-a uitat la Savannah.
Apoi la cameră.
Apoi la fiica lui.

Și vocea lui a fost suficientă pentru a schimba atmosfera complet.

— Cine a intrat aici fără permisiune în camera fiicei mele însărcinate?

Savannah a încercat să râdă, dar nu i-a ieșit.

— Eu doar… discutam…

Bărbatul a făcut un semn scurt către unul dintre însoțitorii lui.

— Vreau identitatea ei. Și vreau să aflu cine a permis accesul.

Emily a închis ochii pentru o secundă.
Pentru prima dată în acea noapte, nu mai era singură.

Savannah a făcut un pas înapoi.

— Nu știi ce faci… Nathan nu va—

Dar bărbatul a întrerupt-o.

— Nathan Whitmore nu mai controlează nimic aici.

Tăcerea care a urmat a fost completă.

Chiar și monitoarele păreau mai lente.

Emily a simțit o contracție mai puternică.
Dar de data aceasta nu a fost frică.
A fost începutul.

În afara camerei, ploaia continua să cadă peste Chicago.
Dar în interior, o altă furtună tocmai începuse—una care nu mai putea fi oprită de minciuni, bani sau putere.

Savannah a înțeles în sfârșit.

Nu intrase într-o cameră de spital.
Intrase într-un sfârșit de imperiu.

Și Emily… nu mai era singură.