— Ți-am spus să nu vii pe căldura asta!

Ilinca a râs printre lacrimi.

— Și eu ți-am spus că dorul nu știe de temperatură.

Matei a observat imediat ochii ei înroșiți.

— Ce s-a întâmplat?

Tânărul i-a povestit totul. Matei a rămas câteva clipe fără cuvinte. Apoi s-a întors spre bunica lui. I-a luat mâinile muncite între ale lui. Și le-a sărutat încet.

O moștenire de preț

Sacoșele tale nu mă fac de rușine. Mă fac cel mai bogat om din lume. În jurul lor se făcuse liniște. Patronul terasei se apropiase și ascultase fără să spună nimic. S-a uitat la sacoșe.

Dacă îmi dați voie, aș vrea să pun câteva dintre roșiile dumneavoastră în salata pe care o mănâncă astăzi personalul.

Tanti Ilinca a zâmbit.

— Dar sunt pentru copil…

Matei i-a prins ușor brațul.

— Le împărțim, bunico. Cum făceai mereu acasă.

—

Această poveste ne amintește că legăturile familiale și tradițiile sunt cele care ne îmbogățesc viața. Fiecare roșie din sacoșă poartă cu sine nu doar amintiri, ci și lecții despre iubire și respect. Să nu uităm niciodată să prețuim aceste momente simple, dar pline de semnificație.