Mobilizarea Echipei

Când Ana ieșise din biroul de check-in din București, agentul de la poartă, un tânăr pe nume Matei, îi scanase actele pentru validarea zborului. Observase imediat data: 01 Iulie. Văzând că Ana era retrasă și că nimeni nu îi spusese niciun „La mulți ani”, Matei a simțit că trebuie să facă ceva. O cunoștea pe Ana de trei ani; era pilotul care nu refuza niciodată o tură de sărbători, cea care zbura mereu de Crăciun și de Revelion pentru ca restul colegilor să poată sta cu familiile lor.

Matei a dat un mesaj scurt însoțitoarei de bord șefe, Elena: „Căpitanul își serbează ziua azi. Schimbă prefixul. E singură. Faceți ceva.” Pe durata celor două ore de zbor deasupra norilor, în spatele perdelor de la bucătăria avionului s-a născut o adevărată strategie.

Surpriza din Terminal

După ce ultimul pasager a părăsit aeronava și Ștefan i-a lăsat desenul, Ana și-a strâns documentele de zbor cu mâini tremurânde. A pus foaia colorată în geanta ei de mână, chiar lângă brevetul de pilot. A ieșit din cabină cu capul plecat, dar când a pășit pe puntea de debarcare și a intrat în terminalul aeroportului, luminile s-au stins brusc pentru o secundă.

Când s-au aprins înapoi, în fața ei se aflau nu doar cei patru însoțitori de bord din echipajul ei, ci și personalul de la sol, mecanicii de serviciu și chiar câțiva pasageri care refuzaseră să plece spre zona de bagaje. Elena ținea în mână o brioșă improvizată pe care înfipsese o singură lumânare aprinsă, în timp ce tot coridorul a început să cânte la unison.