TRĂDAREA DIN CONAC
PARTEA A DOUA – MOMENTUL ÎN CARE TOTUL EXPLODEAZĂ
În dormitorul principal se lăsase o liniște ciudată.
Nu liniștea păcii.
Ci liniștea dinaintea furtunii.
Damian stătea rezemat de biroul din lemn masiv, cu brațele încrucișate.
Serena sorbea liniștită dintr-un pahar cu șampanie, de parcă nu tocmai își trădase fiica vitregă.
Victoria îi privea pe amândoi fără să spună nimic.
În adâncul sufletului ei, ceva murise în acel moment.
Nu iubirea.
Nu încrederea.
Ci ultima urmă de îndoială.
Acum știa adevărul.
Și adevărul era mult mai urât decât își imaginase vreodată.
— Semnează documentele, spuse Damian.
Nu are rost să prelungești inevitabilul.
Victoria coborî privirea spre dosarul aflat pe comodă.
Compania ei.
Imperiul construit de tatăl ei.
Afacerea pentru care muncise zi și noapte după moartea acestuia.
Totul urma să fie transferat lui Damian.
— Și dacă refuz?
întrebă ea calm.
Damian zâmbi.
Era un zâmbet rece.
Un zâmbet pe care nu îl mai văzuse niciodată.
— Atunci vei pierde tot.
Serena izbucni în râs.
— Draga mea, chiar credeai că Damian s-a îndrăgostit de tine?
Victoria simți un junghi în piept.
Dar continuă să tacă.
Pentru că, fără să știe, cei doi își săpau singuri groapa.
La parter…
În sala de bal…
Peste două sute de invitați urmăreau fiecare secundă.
Pe ecranele uriașe.
În direct.
LA PARTER
Primii care au observat schimbarea au fost câțiva jurnaliști.
La început au crezut că este o prezentare planificată.
Apoi au auzit conversația.
Au văzut dormitorul.
Au văzut-o pe Serena.
Au văzut apropierea dintre ea și Damian.
Iar sala întreagă a amuțit.
Investitorii au început să se privească între ei.
Membrii consiliului de administrație au rămas împietriți.
Mai mulți invitați și-au scos telefoanele și au început să filmeze ecranele.
Nimeni nu îndrăznea să vorbească.
Toți priveau.
Toți ascultau.
Iar Damian continua să se autodistrugă.
MĂRTURISIREA
— Nu trebuia să ajungem aici, spuse el.
Dacă ai fi fost mai cooperantă.
Victoria ridică o sprânceană.
— Cooperantă?
— Da.
Ai început să verifici prea multe documente.
Prea multe conturi.
Prea multe transferuri.
Serena râse din nou.
— A fost aproape să descopere totul.
Damian aprobă.
— Aproape.
Dar nu suficient.
Victoria îl privi atent.
— Ce anume urma să descopăr?
— Cele opt milioane transferate în ultimii trei ani.
În sala de bal se auzi un murmur colectiv.
Mai mulți investitori aproape că au scăpat paharele din mână.
Opt milioane.
Furate.
Recunoscute public.
În direct.
Damian însă nu avea habar.
Era prea ocupat să se bucure de presupusa lui victorie.
— Tu și Serena…
spuse Victoria.
De cât timp?
Serena își netezi rochia.
— Patru ani.
Victoria închise ochii pentru o clipă.
Patru ani.
Patru ani în care cei doi o mințiseră.
Patru ani în care îi zâmbiseră.
Patru ani în care îi planificaseră distrugerea.
ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI
În acel moment, telefonul lui Damian vibră.
Îl ignoră.
Vibră din nou.
Și din nou.
Și din nou.
Fruntea i se încreți.
Scoase telefonul.
